Istoricul localităţii
File din istoricul comunei Ion Creanga
Teritoriul pe care se află astăzi comuna Ion Creangă a oferit dintodeauna condiţii de viaţă optime oamenilor, ceea ce a făcut să fie locuit din cele mai vechi timpuri.
În acest context, menÅ£ionăm faptul că renumiÅ£ii arheologi romanÅŸcani, prof. dr. Vasile Ursachi ÅŸi DomniÅ£a Hordilă , au descoperit la ,, Muncelul Durii" fragmente ceramice datând din preistorie, iar D. Doniceanu scrie: ,, Unelte de piatră: răzuitoare, toporaÅŸe, vârfuri de săgeÅ£i, vase de lut, din epoca neolitică au fost descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice în vatra veche a satului Ion Creangă, la punctual numit ,,La lutărie " . Descoperirea defragmente de anforă ÅŸi monede romane demonstează relaÅ£iile social -economice dintre dacii liberi ÅŸi romani în această zonă a Moldovei ". O altă cercetătoare Elena Ciubotaru, consideră munca arheologilor drept ,, un omagiul adus înaintaÅŸilor ... care au căutat istoria noastră în pamânt... să protejăm ariile purtătoare de mesaje din vechime, din străvechime... Å£inând cont de irevesibilitatea timpului ... să găsim vieÅ£ii noastre vremelnice, un rost ÅŸi un sens... spre pământul unde dorm oamenii vechi, din tăria cărora au crescut ei, oamenii noi".
Satul Ion Creanga
Prima atestare istorică a existenÅ£ei acestui sat e consemnată din vremea lui Stefan cel Mare printr-un document datat 14 octombrie 1473 ( 6981), emis la Suceava se menÅ£ionează, între altele: ,, Din mila lui Dumnezeu, noi, Stefan Voievod, Domnu al Tării Moldovei. Facem cunoscut...că au venit înaintea noastră... ÅŸi înaintea lui Chir Tarasie episcope de Mitropolia de Jos... sluga noastră Pan Petrea stolnicul nostrum, fiul lui Andrică, ÅŸi a pârât pe fiica panului Petru Ponici, Ilca pentru moartea tatălui său Andrică. Deci Ilcă nu s-a lepădat de acea moarte a lui Andrică, pe care l-a ucis Petru Ponici, tatăl Ilcăi... ÅŸi a plătit Ilca moartea lui Andrică... în mâinile slugii noastre , pană Petru stolnic ÅŸi i-a dat un sat al ei pe Siret, anume BRÄ‚TIEÅžTI ( n.n. vechia denumire a satului ION CREANGA ) iar pan Petre i-a dat Ilcăi pentru acel sat încă 40 de zloÅ£i tătărăşti ÅŸi au rămas în pace veÅŸnică. Pentru aceea ... noi de asemenea am dat ÅŸi am întărit slugii noastre credincioase, pan Petre, stolnicul nostru acest sat mai înainte spus, anume BRÄ‚TIEÅžTI, pe SIRET, să-i fie de la noi uric ÅŸi cu tot venitul, lui ÅŸi copiilor lui ÅŸi fraÅ£ilor lui, ÅŸi nepoÅ£ilor lui ÅŸi strănepoÅ£ilor lui, ÅŸi răstrănepoÅ£ilor lui, ÅŸi întregului său neam... în vecii vecilor.
Satul Averesti
Sat aÅŸezat în partea de Nord - Est a Comunei Ion Creangă, pe un platou înclinat pe direcÅ£ia N-S pe terasa pârâului AvereÅŸti, la baza versantului vestic al dealului Ulmului, GriviÅ£a ÅŸi Văleanca,, (din Tezaur toponimic ).
Intr-o lucrare scrisă de Doniceanu intitulată ,, Monografia satului AvereÅŸti din Tinutul Romanului,, ÅŸi care a fost redactată cu aproximativ 4 decenii în urmă ÅŸi în care se găsesc informaÅ£ii utile , există câteva anexe care acreditează indirect ideea că satul AvereÅŸti e atestat încă din vremea lui Stefan cel Mare. Atunci se scrie ( p.10) : ,, Distingându-se din primele zile ale domniei ÅŸi participând la marile bătălii victorioase stolnicul Oancea Averescu, unul dintre modeÅŸtii comandanÅ£i de plăieÅŸi din Å¢inutul Romanului a fost împroprietărit cu o danie voievodală de către Stefan Cel Mare. Această danie a fost întărită prin Uricul domnescu din 17aprilie 1576 dar de Petru Voievod ( Åžchiopul ),, iar la pagina 11 : ,, data Uricului de împroprietărire a lui Oancea Averescu trebuie considerat a fi fost după marea victorie de la LipinÅ£i ( Lipnic ) a moldovenilor asupra tătarilor... bătălie care a avut loc 20 august 1469,,.
Satul Stejaru (Averesti de Jos)
Acest sat este aÅŸezat pe valea Leorda, Brăteasca ÅŸi a pârâului Stejaru, în preajma versantului nordic al dealului StâniÅŸoara într-o mică depresiune. Poartă această denumire după 1864.
Locuitorii din acest sat provin din ţăranii clăcaÅŸi aduÅŸi de boierul Gheorghe Sturdza ca urmare a lipsei braÅ£elor de muncă, datorită epidemiei de holeră din 1820. Peste această populaÅ£ie autohtonă au venit circa 50 de familii din Ardeal cerând să fie primiÅ£i drept clăcaÅŸi pe moÅŸia acestuia.În urma împroprietăririlor făcute în anii 1864, 1921 ÅŸi 1945, vatra satului s-a mărit, astăzi devenind un sat de oameni gospodari. După 1864 satul îÅŸi schimbă satul ,, STEJARU,, după pădurea de stejari din jurul satului.Iată ÅŸi mărturia pr. Moraru : ,, Totă istorisirile celor vechi ( bătrâni), satul ar fi data de la sfârÅŸitul sec. XVII - începutul secolului XVIII. Comunitatea cuprindea câteva familii de clăcaÅŸi pe moÅŸia boierului care locuia în satul AvereÅŸti.
Satul Recea
Câteva repere istorice referitoare la acest sat aÅŸa cum sunt ele notate de către Institutul ,, Al. Philipide ":
-1816 apare ca sat care a înglobat ÅŸi satul BăluÅŸeÅŸti, în Ocolul de Jos ÅŸi tot în acest an priede cătunul BăluÅŸeÅŸti, devenit sat separat.
-1830 apare cu denumirea Reacea Karta
-1832 - 1834 e sat în Ocolul Siretului de Jos
-1835 e satul în Ocolul Fundului
-1838 e înglobat în satul Cotu lui Bălan ÅŸi nu mai apare distinct; e împărÅ£it în două cătune: Recea de Sus ÅŸi Recea de Gios
-1844 apare iarăşi ca sat unitar
-1845 e din nou împărÅ£it în Recea de Sus ÅŸi Recea de Gios. Recea de Gios e contopită cu satele Muncelul Durii ÅŸi Cotul lui Bălan.
-1846 Recea de Sus apare separată de satele Muncelul Durii şi Cotul lui Bălan
-1857 apar separat Recea de Sus ÅŸi Recea de Jos
-1865 Recea - sat unificat în comuna IcuÅŸeÅŸti de Jos
-1871 iar apar separat Recea de Sus ÅŸi Recea de Jos
-1873 apare sub denumirea Rîcea de Sus
-1876 Recea, sat în comuna BrăteÅŸti
-1887 sat în comuna IcuÅŸeÅŸti
-1889 iar cu titulatura Rîcea
-1906 sat în comuna SpiridoneÅŸti
-1908 sat în comuna Brăteanu
-1929 sat în comuna AvereÅŸti
-1931 sat în comuna Brăteanu
-1948 sat în comuna Ion Creangă
-1968 Recea înglobează satul Cotul lui Bălan.
Un document pus la dispoziÅ£ie de Pr.catolic Ioan Bejan consemnează : „ Recea, sat din comuna Ion Creangă, Judetul NeamÅ£ situat pe maul stâng al Siretului la 10 km depărtare de oraÅŸul Roman. Se spune că satul ar fi fost întemeiat înainte de anul 1864 cu clăcaÅŸi alungaÅ£i de pe moÅŸia Gorovei, dar documentele ne arată că satul e mult mai vechi. Hartia comandantului Armatei Austriece din Moldova 1787 - 1791 semnalează aÅŸezarea. Harta Comandamentului Armatei RuseÅŸti din Moldova 1835 notează 30 gospodării la „ Reacea ". Catolicii din Recea sunt originali din Adjudeni ÅŸi tămăşeni ÅŸi s-au aÅŸezat aici cu vreo 30 de ani înainte de cei care au venit pe moÅŸia BăluÅŸeÅŸtii - boiereÅŸti. După aÅŸezarea catolicilor la BăluÅŸeÅŸtii - boiereÅŸti, catolicii din Recea s-au regrupat masiv, în acest sat ÅŸi la Recea nu a mai rămas decât câteva familii, iar cu trcerea timpului biserica s-a ruinat.
Satul Izvor
Izvor e un sat de clăcaÅŸi a cărei origine este în strânsă legătură cu cea a satului AvereÅŸti. MoÅŸia pe care se află satul AvereÅŸti a făcut parte din moÅŸia lui Oancea Averescu. UrmaÅŸii acestuia: Toader, Petru, Toader II ÅŸi MaruÅŸca îÅŸi ian în stăpânire moÅŸia dintre apa Bârladului ÅŸi apa Siretului. Partea de la colina Movilă (situată la N de satul AvereÅŸti) până la apa Siretului, cei care nu aveau copii au dăruit-o mănăstirii Secu. Prin secularizarea moÅŸiilor în 1864 această parte a moÅŸeii serveÅŸte la împroprietărirea satelor Izvor ÅŸi BrăteÅŸti, iar un rest a fost vândut în 1889 de către stat, tot acestor sate; a rămas statului numai pădurea care există ÅŸi azi ( n.n. prin 1870) ; parchetul David, Ciuta ÅŸi Å¢iganca. Locuitorii care formează satul Izvor au fost aduÅŸi ca muncitori din Ardeal pe moÅŸia boierului Iorgu Cambur ( cca 30 familii ) ca urmarei a holerei din 1820 care a provocat moartea a numeroÅŸi tărani localnici. Pe vatra actuală a satului era pădure cu mlaÅŸtini ( izvoare) iar locuitorii îÅŸi aveau bordeele spre nord de pădure pe locul numit „ Zăpodia ". Intru-cât erau izvoare multe , s-a dat satului denumireaIZVOR. Ulterior, prin amenajări, izvoarele au fost colectate ântr-o singură albie, devenind pârâul Izvor de astăzi afluientul pârâului Leorda
(Tiganca).
Satul Muncel ( Muncelul Durii - ÅŸi „ RăzeÅŸii Durii ")
În cea mai lungă perioadă de timp localitatea a fost cunoscută sub numele de Muncelul Durii. IniÅ£ial a fost o moÅŸie în Å£inutul Romanului, apoi sat, cu următoarele repere istorice:
-1830 s-a contopit cu Cotul lui Bălan
-1832 e înglobat în satul Cotul lui Bălan unde nu mai apare
-1838 făcea parte din Ocolul Fundul. RăzeÅŸi sau Recea - sinonimul cu nume de moÅŸie în 1839
-1841- 1844 răzeşii durii şi Cotul lui Balan, apoi contopit cu Cotul lui Balan
-1847 răzeşii - moşia
-1853 răzeşii Durei şi Cotul lui Bălan
-1857 răzeşii Durei cu Cotul lui Bălan
-1861 răzeşii Durei, separat de satul Cotul lui Balan
-1873 sat la sudul comunei IcuÅŸeÅŸti
-1876 sat la sudul comunei Brăteşti
-1887 sat la sudul comunei IcuÅŸeÅŸti
-1908 sat în comuna Brătianu
-1929 sat în sudul comunei AvereÅŸti
-1931 sat în sudul comunei Brăteanu
-1948 sat în comuna Ion Creangă.
În DicÅ£ionarul Geografic a lui Lahovari publicat în 1901 se scrie; „ Muncelul - Durei , sat , în JudeÅ£ul Roman, Plasa Fundul, comuna IcuÅŸeÅŸti, drum judeÅ£ean ÅŸi la 4 km de acesta. Este aÅŸezat pe dealul cu acelaÅŸi nume ÅŸi alcătuit numai din câteva case. Panta dinspre E al acestui sat este aÅŸa de înclinată încât suirea cu trăsura este aproape inposibilă.Dealul are o altitudine de 236 m.Înainte de adoptarea Legii lui Cuza din 1864 care prevedea împroprietărirea ţăranilor de pe moÅŸiile boiereÅŸti, boierul Ion Miclescu din cătunul Gorovei ( IcuseÅŸti) pentru a nu da pământ ţăranilor plecaÅ£i de pe moÅŸia sa i-a alungat în primăvara lui 1863 de la Gorovei la prorpeitarul Barbu care i-a primit pe moÅŸia lui. Majoritatea celor alungaÅ£i au format ulterior satul Recea de astăzi iar 5-6 familii s-au aÅŸezat pentru a fi mai în siguranţă pe un loc izolat, pe un deal lipsit de căi uÅŸor accesibile, formând cătunul de astăzi numit Muncelul Durii ( Dealul lui Duru) după numele lui Duru Ion, primul locuitor aÅŸezat în acest loc. Locuitorii cătunului în calitate de cetăţeni clăcaÅŸi au lucrat pe moÅŸiile boierilor A. BontaÅŸ, A.Liciu, Petre Răşcanu ÅŸi alÅ£ii ÅŸi după 1864 ÅŸi au mai primit pământ la reformele Agrare 1908, 1921 ÅŸi 1945. În prezent cătunul are peste 80 peroane, este legat de centrul de comună printr-un drum obiÅŸnuit de Å£ară ÅŸi este racordat la reÅ£eaua electrică din 1970. Prin planul de sistematizare a comunei Ion Creangă, în vremea lui CeauÅŸescu se prevedea desfiinÅ£area acestui cătun, urmând ca ternul din vatra satului să fie redat agriculturii ( n.n. cei ce au preconizat sistematizarea i-a înghiÅ£it uitarea, iar cătunul Muncel n-a fost distrus ci priveÅŸte biruitor, de acolo de sus).
Satul Cotu lui Balan
Fost sat în partea de Nord a satului Recea, existent încă de pe la 1790, ( sub titulatura Kotu Balan Otzel ) ÅŸi în 1830 a fost contopit cu Muncelul. Alte repere istorice :
-1832, înglobează satul Muncelul
-1833, e în S Ocolului Siuretul
-1838, pierde cătunul Muncelul devenit satul Muncelul Durei - răzeşi
-1841, contopit cu Muncelul Durii