Istoricul localităţii

 

 


File din istoricul comunei Ion Creanga


       Teritoriul pe care se află astăzi comuna Ion Creangă a oferit dintodeauna condiţii de viaţă optime oamenilor, ceea ce a făcut să fie locuit din cele mai vechi timpuri.
În acest context, menţionăm faptul că renumiţii arheologi romanşcani, prof. dr. Vasile Ursachi şi Domniţa Hordilă , au descoperit la ,, Muncelul Durii" fragmente ceramice datând din preistorie, iar D. Doniceanu scrie: ,, Unelte de piatră: răzuitoare, toporaşe, vârfuri de săgeţi, vase de lut, din epoca neolitică au fost descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice în vatra veche a satului Ion Creangă, la punctual numit ,,La lutărie " . Descoperirea defragmente de anforă şi monede romane demonstează relaţiile social -economice dintre dacii liberi şi romani în această zonă a Moldovei ". O altă cercetătoare Elena Ciubotaru, consideră munca arheologilor drept ,, un omagiul adus înaintaşilor ... care au căutat istoria noastră în pamânt... să protejăm ariile purtătoare de mesaje din vechime, din străvechime... ţinând cont de irevesibilitatea timpului ... să găsim vieţii noastre vremelnice, un rost şi un sens... spre pământul unde dorm oamenii vechi, din tăria cărora au crescut ei, oamenii noi".

Satul Ion Creanga


       Prima atestare istorică a existenţei acestui sat e consemnată din vremea lui Stefan cel Mare printr-un document datat 14 octombrie 1473 ( 6981), emis la Suceava se menţionează, între altele: ,, Din mila lui Dumnezeu, noi, Stefan Voievod, Domnu al Tării Moldovei. Facem cunoscut...că au venit înaintea noastră... şi înaintea lui Chir Tarasie episcope de Mitropolia de Jos... sluga noastră Pan Petrea stolnicul nostrum, fiul lui Andrică, şi a pârât pe fiica panului Petru Ponici, Ilca pentru moartea tatălui său Andrică. Deci Ilcă nu s-a lepădat de acea moarte a lui Andrică, pe care l-a ucis Petru Ponici, tatăl Ilcăi... şi a plătit Ilca moartea lui Andrică... în mâinile slugii noastre , pană Petru stolnic şi i-a dat un sat al ei pe Siret, anume BRĂTIEŞTI ( n.n. vechia denumire a satului ION CREANGA ) iar pan Petre i-a dat Ilcăi pentru acel sat încă 40 de zloţi tătărăşti şi au rămas în pace veşnică. Pentru aceea ... noi de asemenea am dat şi am întărit slugii noastre credincioase, pan Petre, stolnicul nostru acest sat mai înainte spus, anume BRĂTIEŞTI, pe SIRET, să-i fie de la noi uric şi cu tot venitul, lui şi copiilor lui şi fraţilor lui, şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui, şi răstrănepoţilor lui, şi întregului său neam... în vecii vecilor.

Satul Averesti


        Sat aşezat în partea de Nord - Est a Comunei Ion Creangă, pe un platou înclinat pe direcţia N-S pe terasa pârâului Avereşti, la baza versantului vestic al dealului Ulmului, Griviţa şi Văleanca,, (din Tezaur toponimic ).
Intr-o lucrare scrisă de Doniceanu intitulată ,, Monografia satului Avereşti din Tinutul Romanului,, şi care a fost redactată cu aproximativ 4 decenii în urmă şi în care se găsesc informaţii utile , există câteva anexe care acreditează indirect ideea că satul Avereşti e atestat încă din vremea lui Stefan cel Mare. Atunci se scrie ( p.10) : ,, Distingându-se din primele zile ale domniei şi participând la marile bătălii victorioase stolnicul Oancea Averescu, unul dintre modeştii comandanţi de plăieşi din Ţinutul Romanului a fost împroprietărit cu o danie voievodală de către Stefan Cel Mare. Această danie a fost întărită prin Uricul domnescu din 17aprilie 1576 dar de Petru Voievod ( Şchiopul ),, iar la pagina 11 : ,, data Uricului de împroprietărire a lui Oancea Averescu trebuie considerat a fi fost după marea victorie de la Lipinţi ( Lipnic ) a moldovenilor asupra tătarilor... bătălie care a avut loc 20 august 1469,,.

Satul Stejaru (Averesti de Jos)


        Acest sat este aşezat pe valea Leorda, Brăteasca şi a pârâului Stejaru, în preajma versantului nordic al dealului Stânişoara într-o mică depresiune. Poartă această denumire după 1864.
Locuitorii din acest sat provin din ţăranii clăcaşi aduşi de boierul Gheorghe Sturdza ca urmare a lipsei braţelor de muncă, datorită epidemiei de holeră din 1820. Peste această populaţie autohtonă au venit circa 50 de familii din Ardeal cerând să fie primiţi drept clăcaşi pe moşia acestuia.În urma împroprietăririlor făcute în anii 1864, 1921 şi 1945, vatra satului s-a mărit, astăzi devenind un sat de oameni gospodari. După 1864 satul îşi schimbă satul ,, STEJARU,, după pădurea de stejari din jurul satului.Iată şi mărturia pr. Moraru : ,, Totă istorisirile celor vechi ( bătrâni), satul ar fi data de la sfârşitul sec. XVII - începutul secolului XVIII. Comunitatea cuprindea câteva familii de clăcaşi pe moşia boierului care locuia în satul Avereşti.


Satul Recea
       Câteva repere istorice referitoare la acest sat aşa cum sunt ele notate de către Institutul ,, Al. Philipide ":
-1816 apare ca sat care a înglobat şi satul Băluşeşti, în Ocolul de Jos şi tot în acest an priede cătunul Băluşeşti, devenit sat separat.
-1830 apare cu denumirea Reacea Karta
-1832 - 1834 e sat în Ocolul Siretului de Jos
-1835 e satul în Ocolul Fundului
-1838 e înglobat în satul Cotu lui Bălan şi nu mai apare distinct; e împărţit în două cătune: Recea de Sus şi Recea de Gios
-1844 apare iarăşi ca sat unitar
-1845 e din nou împărţit în Recea de Sus şi Recea de Gios. Recea de Gios e contopită cu satele Muncelul Durii şi Cotul lui Bălan.
-1846 Recea de Sus apare separată de satele Muncelul Durii şi Cotul lui Bălan
-1857 apar separat Recea de Sus şi Recea de Jos
-1865 Recea - sat unificat în comuna Icuşeşti de Jos
-1871 iar apar separat Recea de Sus şi Recea de Jos
-1873 apare sub denumirea Rîcea de Sus
-1876 Recea, sat în comuna Brăteşti
-1887 sat în comuna Icuşeşti
-1889 iar cu titulatura Rîcea
-1906 sat în comuna Spiridoneşti
-1908 sat în comuna Brăteanu
-1929 sat în comuna Avereşti
-1931 sat în comuna Brăteanu
-1948 sat în comuna Ion Creangă
-1968 Recea înglobează satul Cotul lui Bălan.
     Un document pus la dispoziţie de Pr.catolic Ioan Bejan consemnează : „ Recea, sat din comuna Ion Creangă, Judetul Neamţ situat pe maul stâng al Siretului la 10 km depărtare de oraşul Roman. Se spune că satul ar fi fost întemeiat înainte de anul 1864 cu clăcaşi alungaţi de pe moşia Gorovei, dar documentele ne arată că satul e mult mai vechi. Hartia comandantului Armatei Austriece din Moldova 1787 - 1791 semnalează aşezarea. Harta Comandamentului Armatei Ruseşti din Moldova 1835 notează 30 gospodării la „ Reacea ". Catolicii din Recea sunt originali din Adjudeni şi tămăşeni şi s-au aşezat aici cu vreo 30 de ani înainte de cei care au venit pe moşia Băluşeştii - boiereşti. După aşezarea catolicilor la Băluşeştii - boiereşti, catolicii din Recea s-au regrupat masiv, în acest sat şi la Recea nu a mai rămas decât câteva familii, iar cu trcerea timpului biserica s-a ruinat.

Satul Izvor


      Izvor e un sat de clăcaşi a cărei origine este în strânsă legătură cu cea a satului Avereşti. Moşia pe care se află satul Avereşti a făcut parte din moşia lui Oancea Averescu. Urmaşii acestuia: Toader, Petru, Toader II şi Maruşca îşi ian în stăpânire moşia dintre apa Bârladului şi apa Siretului. Partea de la colina Movilă (situată la N de satul Avereşti) până la apa Siretului, cei care nu aveau copii au dăruit-o mănăstirii Secu. Prin secularizarea moşiilor în 1864 această parte a moşeii serveşte la împroprietărirea satelor Izvor şi Brăteşti, iar un rest a fost vândut în 1889 de către stat, tot acestor sate; a rămas statului numai pădurea care există şi azi ( n.n. prin 1870) ; parchetul David, Ciuta şi Ţiganca. Locuitorii care formează satul Izvor au fost aduşi ca muncitori din Ardeal pe moşia boierului Iorgu Cambur ( cca 30 familii ) ca urmarei a holerei din 1820 care a provocat moartea a numeroşi tărani localnici. Pe vatra actuală a satului era pădure cu mlaştini ( izvoare) iar locuitorii îşi aveau bordeele spre nord de pădure pe locul numit „ Zăpodia ". Intru-cât erau izvoare multe , s-a dat satului denumireaIZVOR. Ulterior, prin amenajări, izvoarele au fost colectate ântr-o singură albie, devenind pârâul Izvor de astăzi afluientul pârâului Leorda
(Tiganca).
Satul Muncel ( Muncelul Durii - şi „ Răzeşii Durii ")
      În cea mai lungă perioadă de timp localitatea a fost cunoscută sub numele de Muncelul Durii. Iniţial a fost o moşie în ţinutul Romanului, apoi sat, cu următoarele repere istorice:
-1830 s-a contopit cu Cotul lui Bălan
-1832 e înglobat în satul Cotul lui Bălan unde nu mai apare
-1838 făcea parte din Ocolul Fundul. Răzeşi sau Recea - sinonimul cu nume de moşie în 1839
-1841- 1844 răzeşii durii şi Cotul lui Balan, apoi contopit cu Cotul lui Balan
-1847 răzeşii - moşia
-1853 răzeşii Durei şi Cotul lui Bălan
-1857 răzeşii Durei cu Cotul lui Bălan
-1861 răzeşii Durei, separat de satul Cotul lui Balan
-1873 sat la sudul comunei Icuşeşti
-1876 sat la sudul comunei Brăteşti
-1887 sat la sudul comunei Icuşeşti
-1908 sat în comuna Brătianu
-1929 sat în sudul comunei Avereşti
-1931 sat în sudul comunei Brăteanu
-1948 sat în comuna Ion Creangă.
     În Dicţionarul Geografic a lui Lahovari publicat în 1901 se scrie; „ Muncelul - Durei , sat , în Judeţul Roman, Plasa Fundul, comuna Icuşeşti, drum judeţean şi la 4 km de acesta. Este aşezat pe dealul cu acelaşi nume şi alcătuit numai din câteva case. Panta dinspre E al acestui sat este aşa de înclinată încât suirea cu trăsura este aproape inposibilă.Dealul are o altitudine de 236 m.Înainte de adoptarea Legii lui Cuza din 1864 care prevedea împroprietărirea ţăranilor de pe moşiile boiereşti, boierul Ion Miclescu din cătunul Gorovei ( Icuseşti) pentru a nu da pământ ţăranilor plecaţi de pe moşia sa i-a alungat în primăvara lui 1863 de la Gorovei la prorpeitarul Barbu care i-a primit pe moşia lui. Majoritatea celor alungaţi au format ulterior satul Recea de astăzi iar 5-6 familii s-au aşezat pentru a fi mai în siguranţă pe un loc izolat, pe un deal lipsit de căi uşor accesibile, formând cătunul de astăzi numit Muncelul Durii ( Dealul lui Duru) după numele lui Duru Ion, primul locuitor aşezat în acest loc. Locuitorii cătunului în calitate de cetăţeni clăcaşi au lucrat pe moşiile boierilor A. Bontaş, A.Liciu, Petre Răşcanu şi alţii şi după 1864 şi au mai primit pământ la reformele Agrare 1908, 1921 şi 1945. În prezent cătunul are peste 80 peroane, este legat de centrul de comună printr-un drum obişnuit de ţară şi este racordat la reţeaua electrică din 1970. Prin planul de sistematizare a comunei Ion Creangă, în vremea lui Ceauşescu se prevedea desfiinţarea acestui cătun, urmând ca ternul din vatra satului să fie redat agriculturii ( n.n. cei ce au preconizat sistematizarea i-a înghiţit uitarea, iar cătunul Muncel n-a fost distrus ci priveşte biruitor, de acolo de sus).

Satul Cotu lui Balan


     Fost sat în partea de Nord a satului Recea, existent încă de pe la 1790, ( sub titulatura Kotu Balan Otzel ) şi în 1830 a fost contopit cu Muncelul. Alte repere istorice :
-1832, înglobează satul Muncelul
-1833, e în S Ocolului Siuretul
-1838, pierde cătunul Muncelul devenit satul Muncelul Durei - răzeşi
-1841, contopit cu Muncelul Durii