Relieful şi vegetaţia

 CADRUL NATURAL
1. Poziţia fizico - geografică este bine precizată de către profesorul Vasile Trifan:
„Teritoriul comunei Ion Creangă din Judeţul Neamţ se află geografic in Moldova, în nord-vestul Podişului Central Moldovenesc (Podişul Bîrladului), coborând în partea vestică până în albia minoră a râului Siret care constituie şi hotarul natural al comunei în vestul acesteia. Din punct de vedere administrativ, teritoriul comunei Ion Creangă, prin poziţia pe care o ocupă, se află situat în partea de sud- est a Judeţului Neamţ. Centrul comunei, satul Ion Creangă, se află la o depărtare de 11 km de centrul oraşului cel mai apropiat, Roman şi de staţia CFR cea mai apropiată, din acelaşi oraş, de asemeenea comuna prin centrul său, se află la o distanţă de 58 km faţă de oraşul reşedinţă de judeţ Piatra Neamţ.
Comuna Ion Creangă, are ca vecini: la nord, comuna Sagna pe o lungime de 9.4 km; la_est comuna Poienari pe o lungime de 6,8 km şi comuna Bozieni, pe o lungime de 4,2 km; în partea de sud comuna se învecinează cu comuna Valea Ursului pe numai 0,8 km, în schimb, la sud vest - .se invecinează cu comuna Icuşesti cu care are hotarul cel mai lung dintre toţi vecinii, de 15.6 km. Graniţa ai sud-vest a comunei este un hotar natural, prin intermediul râului Siret o desparte de comuna pe o lungime de 3.6 km. Acelaşi râu formează în continuare graniţa naturală a comunei, la vest cu comuna suburbană a oraşului Roman, Horia, pe o lungime de 10.4 km. Deci, la vest, comuna Ion Creangă are numai graniţă naturală pe o lungime de 14 km, care o desparte de cele două comune amintite mai sus. Lungimea totală a graniţelor comunei Ion Creangă este de 50,8 km, Pe direcţia nord-sud, comuna are o lungime de 8,2 km iar pe direcţia de est- vest în interiorul acestor limite, teritoriul comunei Ion Creangă are o suprafaţă de 7455 ha. ceea ce reprezintă numai 1,15 % din suprafaţa judeţului. Pe teritoriul comunei trece meridianul 46°50' latitudine nordică, care se întretaie la sud-est de satul Ion Creangă cu meridianul de longitudine estică. Comuna este alcătuită din sate. Satele Ion Creangă şi Izvor sunt aşezate pe podul terasei râului Siret; părţi din aceste sate se află pe mici platouri, înclinate pe direcţia nord-sud tot pe terasa de 200 m dar nu pe podul terasei precum celelalte două şi de aceea sunt pe dealuri înalte la margine, pare aşezat într-o mică depresiune (bazin).
2. Relieful - conform aceluiaşi autor, Vasile Trifan. „este formal în principal dintr-un aliniament de înălţimi de est şi sud care reprezintă punctele cele mai înalte şi o serie de înălţimi la nord, altitudinea maximă nedepăşind 400 m, decât în dealul Ciolanului, în extremitatea nord- estică aproape de hotarul cu comuna Poienari, unde altitudinea ajunge la 415 m. Dezvoltarea mai accentuată în sensul lungimii, a afluenţilor de pe stânga face ca din şirul de înălţuni din nord să se dirijeze spre sud câteva culmi prelungi a căror înclinare este foarte mică, ceea ce face ca să sesizăm dificultatea, trecerea de la platou la versant. Diferenţa dintre altitudinea maximă (415 m) în Dealul Ciolanului în est şi cea din albia râului Siret (mai puţin de 175 m) în vest, arată că energia de relief maximă depăşeşte 200 m. În mod obişnuit aceşti versanţi sunt intens degradaţi. Pe lângă valea râului Brăteasca, cea mai reprezeniativă, celelelte văi mai importante sunt: Avereşti. David, Ţiganca şi întinsele platouri Muncel, Juraşcu, Zăpodia, Griviţa, Stejaru,care completează un relief diversificat. Din păcate, pe versanţii dealurilor, se observă o eroziune relativ intensă şi alunecări de teren. Acest fenomen iese mai pregnant în evidenţă în satul Stejaru, în locul numit ,,La Humărie", unde sunt cei mai degradanţi versanţi şi unde râpele ajung până la o adâncime mai mare de 20 m. Alunecările au fost oarecum stabilizate în zona văilor David şi Avereşti. În bazinul Ţiganca au loc şi surpări ale versanţilor. Alarmant e numărul destul de mare al râpilor. Intervenţia făcută de om prin defrişarea pădurilor, desţelenirea pajiştilor, agrotehnică necorespunzâtoare, păşunarul intensiv a deranjat echilibrul natural, favorizând eroziunea precum şi alunecările de teren. În ultimii ani s-au efectuat lucrări de combatere a eroziunii solurilor şi de ameliorare a terenurilor degradate la versant, dealului Ulmului, platoul Griviţa, Juraşcu, Stânişoara la fel şi pe văile pârâului Brăleasca şi afluenţiloi săi. S-au făcut lucrări de nivelare a ogaşelor, ravenelor, construcţii de gărduleţe, drenări pe văi, pe 607 ha. Totuşi se mai impun măsuri de împăduriri, plantări de pomi fructiferi, aşa după cum se face la CA.P. Avereşti (noua livadă intensivă), reînsâmânţarca păşunilor naturale, eventual chiar cu plante perene, trifoi, lucerna, reorganizarea pâşunatului care degradează mult terenul, construirea unor canale de scurgere a apei, efectuarea arămiilor pe curbele de nivel, păstrându-se bazine inerbaic existente în tarlale şi formarea altora noi acolo unde este cazul."

3. Resurse naturale
În urmă cu aproximativ o jumătate de veac s-a descoperii un câmp „gazeifer" (V. Trifan) la ieşirea din satul Ion Creangă, care se exploatează în valea pârâului Brăleasca şi tot în 1985 alte două mai mici, lângă satul Recea, în lunca Siretului, din vestul comunei. O altă resursă naturală poate fi considerată apa subterană aflată la mică adâncime şi de calitate superioară. Multă vreme, argila satului Avereşti s-a folosit la obţinerea cărămizilor şi chirpicilor, foarte mult folosiţi în construcţie. Consider că şi la suprafaţa solului, pădurile reprezintă cea mai valoroasă bogăţie regenerabilă, folosindu-se lemnul atât în construcţii cât şi drept combustibil la încălzirea locuinţelor. Dacă mai adăugăm drept resurse oferite de către natură apele de suprafaţă, solurile, păşunile avem oglinda completă a ceea ce poartă denumirea generică de „resurse naturale". Oricum, din acest punct de vedere, comuna Ion Creangă se situează undeva la mijloc, în ierarhizarea acestor unităţi administrativ-teritoriale, care pot uşura şi favoriza viaţa de zi cu zi a locuitorilor.

4. Clima - este caracteristică „dealurilor înalte" şi numai extremitatea vestică a comunei face
parte din climatul luncii Şiretului." Principala sursă de căldură este radiaţia solară directă. Din cauza
nebulozităţii destul de mari, cam 1/3 din numărul zilelor, anual, această radiaţie nu este prea mare,
având un maxim în lunile mai - august şi minim în lunile noiembrie- ianuarie.
Aspectul geomorfologic al comunei şi împrejurimilor, reţeaua hidrografică, vegetaţia şi solul impun o serie de diferenţieri de ordin microclimatic în cuprinsul acestui teritoriu. Astfel, prezenţa pietrişului şi nisipului în albia Siretului, fără sau cu vegetaţie puţină, au drept consecinţă 0 încălzire mai rapidă a maselor de aer staţionate deasupra teritoriului satului Recea în timpul verii şi de micşorarea umidităţii relative. În schimb, pădurea de lângă satele Ion Creangă şi Stejaru are un rol modelator-răcorind aerul fierbinte de deasupra lor în timpul verii. Influenţa aerului arctic care trece peste plafonul comunei sub denumirea de Crivăţ, la care se adaugă invazia maselor de aer din nori influenţează mult clima. Luna cea mai caldă este iulie, când temperatura medie ajunge la +19,9°C. Cele mai ridicate temperaturi medii lunare au fost înregistrate în iulie 1936 când s-a ajuns la +24,2°C, Cea mai scăzută temperatură a fost înregistrată la Roman la 22 februarie 1954, -33.2°C. Numărul zilelor cu temperaturi sub 0°C este în ianuarie de 29,1 iar a celor cu temperaturi peste 25 este în iulie de 25,5.

Temperatura. Daca la nivelul ţării temperatura medie anuală este de +10°C, acelaşi indicator în comuna Ion Creangă e de 8.3°C.
E foarte important să avem un strat gros de zăpadă ca să protejeze culturile de toamna împotriva îngheţului, dar şi pentru a constitui rezerva de apă a solului, după ce aceasta se topeşte la începutul primăverii. „Stratul de zăpadă ajunge la 15,2 cm grosime în februarie şi la 0,4 cm în aprilie. Stratul de zăpadă se menţine, în medic, 73 -74 de zile
„Vânturile determină, urcarea sau coborârea temperaturii, condiţionează perioadele ploioase, contribuie la polenizarea plantelor, la evaporarea apei din sol.
5. Apele
„Siretul reprezintă hotarul natural vestic al comunei Ion Creangă pe o lungime de 14 km şi reţeaua hidrografică e completată de cea a bazinului Leorda, întrucât Siretul are o poziţie exterioară faţă de teritoriul comunei, îi facem o prezentare mai succintă. În cadrul scurgerii medii, debitul multianual al Siretului, pe perioada ultimilor 30 de ani variază între 37 mc/ sec şi 70 mc /sec. Debitele medii anuale depăşesc în anii ploioşi (1955 de exemplu) de două ori debitele multianuale, iar în anii secetoşi (1950) ajung la mai puţin de jumătate. Fenomenul de îngheţ se înregistrează în fiecare an şi are o durată medie de aproximativ 1OO zile. În peste 90 % din ierni apare podul de gheaţă şi durează in medie 65 de zile". (V. Trifan). Pârăul Ţiganca, (Brateasca) străbate comuna pe direcţia E-V adunând apele din satele Stejaru, Avereşti, Izvorul şi Ion Creangă. Alte ape care brăzdează teritoriul comunei Ion Creangă sunt pâraiele: Leorda, Avereşti, Stejar, David, Recea. Ele se aprovizionează din ploi şi din topirea zăpezilor Ele au debite maxime în lunile aprilie- mai şi cele minime în octombrie.

6. Vegetaţia destul de bogată şi diversificată:
Pădurile - Au mai rămas doar a treime din cele ce erau cândva. Cu o suprafaţă de peste 2300 ha, se găsesc spre S. E şi N şi sunt alcătuite din următorii arbori:
Fagul - (Fagus silvatiea), gorunul (Quercues perraea) în amestec cu alte specii, carpenul (Carpmus betulus) - în pădurile Stejaru, Ciolan. Movilă, Ţiganca, Arinosu; stejarul penduculat (Quercus penduculate), frasinul (Frasinus exceistor). Plopul (Plopulus tremulla), arţarul (Acer platanoides), Măceşui (Roşa canina), mesteacănul (Butula verrucosa). paltinul (Acer pseudo - platanus). ulmul (Ulmus montana), cireşul sălbatic (ceaasus avium), alunul (Corylus avellana), comul (Corylus avcllana), socul (Sambucus nigra). salcâmul (Rabima psendocacia), răchita (Salix ftagilis), sângerai (Cornus sanguinea), păducelul (Creategus); în lunca Şiretului: plop (Plopus alba), salcie (Salix decidus),lemnul cânesc (Ligustrum vulgaris), porumbarul (Pranus spinosa), rogozul (Carex vulpina).
„Păşunile şi fâneţele naturale însumează la un loc 939 ha, din care 860 păşuni naturale, 79 ha faneţe, multe având un grad avansat de degradare" (n.n.Trifan). Păpădia (Pao bulbosa), păiuş (Feştiuca praiensis), negară (Stipa capillata), mohorul (Setaria verucillata), trifoi (Trifolium rapens), mărgică Malica unitloral, oleşica (Bromus rectus), piruţa (pao Protensis), urzica moartă (urtica dioica Laminun purpureum), muşeţelul (Mancaria chamomilla L), româniţa ( Antherms austriaca L ), neghina (Agrostemma githago L). troscot (Pohgonum aviculare L), cânepă sălbatică (Canabis ruderahs janisch), traista ciobanului (Capsella bursa pasioris), rapiţa sălbatică (Brassiea campestris L ), mâzăriche (Vicia angustifolia), ştir sălbatic (Amaranrhus relnjflexus L), loboda porcească (Chenopodium album L). ciuma tai (Darura stramoniul L). nalbă mică (Malva pussilla Sm). busuioc sălbatic (OalrasogS parviflora Cav). lătâneasa (Sympliytum officinale L), măcriş mărunt (Rumez acctosella L), păpădia (Taraxacum uiricinale Web), pălămida (Crisim arvense (L) Scop, susai (Sonchus arvensis L), volbura (Convolvulus arvensis L ), boz (Sambucus ebulus L ), Coada calului (Equisetum arvense), mohor verzui (Setaria viridis ( L) beauv), papura (Typha latifolia L ), mohor înalt (Echinochloa cras-galii var) şi altele.
În zone mlăştinoase: papura (Tifa), rogozul (Caris), nulârul galben (Nuphar luteum). mătasea broaştei (Spirogyra), trestia (Phragmites communis), lintiţa (Lemna trisulca), troscotul de baltă (l'olygonum amphibium).
Flora ierboasă decorativă : salvia (Salvia officinalis), petunii (Petunia hibridă), begonii (Begonia evansiană), micşunele (Cheiranthus cheiri hortensa), regina nopţii (Nicotiana affmis), crăiţe (Tagetes remifolia), laleaua (Tulpia gesnonana), panseluţe, toporaşi (Viola hibride. Viola tricolor. Viola odorata), maci (Papaver oneniale), muşcate (Pelargonium grandifloram), bujori (Peonia officinalis).

Pădurile de terasă au cedat locul culturilor de cereale, plante industriale, legume şi zarzavaturi:
7. Animalele (fauna)
„Comuna Ion Creangă, din punct de vedere faunistic, e situată în biotopul pădurilor subcarpatice, în domeniul forestier" (V. Trifan).
Nevertebrate.viermii inelari- râma( Lambricus rerastris)
a) peştii ( în Siret şi în Brăteasca) - cleanul (Leuciscus ccefalos), şalăul (Cypnnius carpio), carasul (Carassius vulgaris);
b) batracieni - salamandra ,broasca râioasă , brotăcelul;
c) reptile - guşterul (Lacerta viridis), şarpele de casă (Natrix natrix), şarpele de pădure

vrabia (Passer domesticus), cioara (Carvus vragilegus). coţofana (Pica pica), piţigoiul mare, cucuveaua (Athene noctus), ciocârlanul (Galerita cristale), rîndunica (Niruna rustica), sturzul (Turdus), mierla (Turdus merula), ciocanitoarea (Denlrocapus major), pupăza (Upupa epops), graurul (Strimus vulgaris), lişiţa (Fulica atra); cârtiţa (Talpa aeuropeea), popândăul (Citelnss citeluss).