Relieful şi vegetaţia
1. Poziţia fizico - geografică este bine precizată de către profesorul Vasile Trifan:
„Teritoriul comunei Ion Creangă din JudeÅ£ul NeamÅ£ se află geografic in Moldova, în nord-vestul PodiÅŸului Central Moldovenesc (PodiÅŸul Bîrladului), coborând în partea vestică până în albia minoră a râului Siret care constituie ÅŸi hotarul natural al comunei în vestul acesteia. Din punct de vedere administrativ, teritoriul comunei Ion Creangă, prin poziÅ£ia pe care o ocupă, se află situat în partea de sud- est a JudeÅ£ului NeamÅ£. Centrul comunei, satul Ion Creangă, se află la o depărtare de 11 km de centrul oraÅŸului cel mai apropiat, Roman ÅŸi de staÅ£ia CFR cea mai apropiată, din acelaÅŸi oraÅŸ, de asemeenea comuna prin centrul său, se află la o distanţă de 58 km faţă de oraÅŸul reÅŸedinţă de judeÅ£ Piatra NeamÅ£.
Comuna Ion Creangă, are ca vecini: la nord, comuna Sagna pe o lungime de 9.4 km; la_est comuna Poienari pe o lungime de 6,8 km ÅŸi comuna Bozieni, pe o lungime de 4,2 km; în partea de sud comuna se învecinează cu comuna Valea Ursului pe numai 0,8 km, în schimb, la sud vest - .se invecinează cu comuna IcuÅŸesti cu care are hotarul cel mai lung dintre toÅ£i vecinii, de 15.6 km. GraniÅ£a ai sud-vest a comunei este un hotar natural, prin intermediul râului Siret o desparte de comuna pe o lungime de 3.6 km. AcelaÅŸi râu formează în continuare graniÅ£a naturală a comunei, la vest cu comuna suburbană a oraÅŸului Roman, Horia, pe o lungime de 10.4 km. Deci, la vest, comuna Ion Creangă are numai graniţă naturală pe o lungime de 14 km, care o desparte de cele două comune amintite mai sus. Lungimea totală a graniÅ£elor comunei Ion Creangă este de 50,8 km, Pe direcÅ£ia nord-sud, comuna are o lungime de 8,2 km iar pe direcÅ£ia de est- vest în interiorul acestor limite, teritoriul comunei Ion Creangă are o suprafaţă de 7455 ha. ceea ce reprezintă numai 1,15 % din suprafaÅ£a judeÅ£ului. Pe teritoriul comunei trece meridianul 46°50' latitudine nordică, care se întretaie la sud-est de satul Ion Creangă cu meridianul de longitudine estică. Comuna este alcătuită din sate. Satele Ion Creangă ÅŸi Izvor sunt aÅŸezate pe podul terasei râului Siret; părÅ£i din aceste sate se află pe mici platouri, înclinate pe direcÅ£ia nord-sud tot pe terasa de 200 m dar nu pe podul terasei precum celelalte două ÅŸi de aceea sunt pe dealuri înalte la margine, pare aÅŸezat într-o mică depresiune (bazin).
2. Relieful - conform aceluiaÅŸi autor, Vasile Trifan. „este formal în principal dintr-un aliniament de înălÅ£imi de est ÅŸi sud care reprezintă punctele cele mai înalte ÅŸi o serie de înălÅ£imi la nord, altitudinea maximă nedepăşind 400 m, decât în dealul Ciolanului, în extremitatea nord- estică aproape de hotarul cu comuna Poienari, unde altitudinea ajunge la 415 m. Dezvoltarea mai accentuată în sensul lungimii, a afluenÅ£ilor de pe stânga face ca din ÅŸirul de înălÅ£uni din nord să se dirijeze spre sud câteva culmi prelungi a căror înclinare este foarte mică, ceea ce face ca să sesizăm dificultatea, trecerea de la platou la versant. DiferenÅ£a dintre altitudinea maximă (415 m) în Dealul Ciolanului în est ÅŸi cea din albia râului Siret (mai puÅ£in de 175 m) în vest, arată că energia de relief maximă depăşeÅŸte 200 m. În mod obiÅŸnuit aceÅŸti versanÅ£i sunt intens degradaÅ£i. Pe lângă valea râului Brăteasca, cea mai reprezeniativă, celelelte văi mai importante sunt: AvereÅŸti. David, Å¢iganca ÅŸi întinsele platouri Muncel, JuraÅŸcu, Zăpodia, GriviÅ£a, Stejaru,care completează un relief diversificat. Din păcate, pe versanÅ£ii dealurilor, se observă o eroziune relativ intensă ÅŸi alunecări de teren. Acest fenomen iese mai pregnant în evidenţă în satul Stejaru, în locul numit ,,La Humărie", unde sunt cei mai degradanÅ£i versanÅ£i ÅŸi unde râpele ajung până la o adâncime mai mare de 20 m. Alunecările au fost oarecum stabilizate în zona văilor David ÅŸi AvereÅŸti. În bazinul Å¢iganca au loc ÅŸi surpări ale versanÅ£ilor. Alarmant e numărul destul de mare al râpilor. IntervenÅ£ia făcută de om prin defriÅŸarea pădurilor, desÅ£elenirea pajiÅŸtilor, agrotehnică necorespunzâtoare, păşunarul intensiv a deranjat echilibrul natural, favorizând eroziunea precum ÅŸi alunecările de teren. În ultimii ani s-au efectuat lucrări de combatere a eroziunii solurilor ÅŸi de ameliorare a terenurilor degradate la versant, dealului Ulmului, platoul GriviÅ£a, JuraÅŸcu, StâniÅŸoara la fel ÅŸi pe văile pârâului Brăleasca ÅŸi afluenÅ£iloi săi. S-au făcut lucrări de nivelare a ogaÅŸelor, ravenelor, construcÅ£ii de gărduleÅ£e, drenări pe văi, pe 607 ha. TotuÅŸi se mai impun măsuri de împăduriri, plantări de pomi fructiferi, aÅŸa după cum se face la CA.P. AvereÅŸti (noua livadă intensivă), reînsâmânÅ£arca păşunilor naturale, eventual chiar cu plante perene, trifoi, lucerna, reorganizarea pâÅŸunatului care degradează mult terenul, construirea unor canale de scurgere a apei, efectuarea arămiilor pe curbele de nivel, păstrându-se bazine inerbaic existente în tarlale ÅŸi formarea altora noi acolo unde este cazul."
3. Resurse naturale
În urmă cu aproximativ o jumătate de veac s-a descoperii un câmp „gazeifer" (V. Trifan) la ieÅŸirea din satul Ion Creangă, care se exploatează în valea pârâului Brăleasca ÅŸi tot în 1985 alte două mai mici, lângă satul Recea, în lunca Siretului, din vestul comunei. O altă resursă naturală poate fi considerată apa subterană aflată la mică adâncime ÅŸi de calitate superioară. Multă vreme, argila satului AvereÅŸti s-a folosit la obÅ£inerea cărămizilor ÅŸi chirpicilor, foarte mult folosiÅ£i în construcÅ£ie. Consider că ÅŸi la suprafaÅ£a solului, pădurile reprezintă cea mai valoroasă bogăţie regenerabilă, folosindu-se lemnul atât în construcÅ£ii cât ÅŸi drept combustibil la încălzirea locuinÅ£elor. Dacă mai adăugăm drept resurse oferite de către natură apele de suprafaţă, solurile, păşunile avem oglinda completă a ceea ce poartă denumirea generică de „resurse naturale". Oricum, din acest punct de vedere, comuna Ion Creangă se situează undeva la mijloc, în ierarhizarea acestor unităţi administrativ-teritoriale, care pot uÅŸura ÅŸi favoriza viaÅ£a de zi cu zi a locuitorilor.
4. Clima - este caracteristică „dealurilor înalte" ÅŸi numai extremitatea vestică a comunei face
parte din climatul luncii Şiretului." Principala sursă de căldură este radiaţia solară directă. Din cauza
nebulozităţii destul de mari, cam 1/3 din numărul zilelor, anual, această radiaţie nu este prea mare,
având un maxim în lunile mai - august ÅŸi minim în lunile noiembrie- ianuarie.
Aspectul geomorfologic al comunei ÅŸi împrejurimilor, reÅ£eaua hidrografică, vegetaÅ£ia ÅŸi solul impun o serie de diferenÅ£ieri de ordin microclimatic în cuprinsul acestui teritoriu. Astfel, prezenÅ£a pietriÅŸului ÅŸi nisipului în albia Siretului, fără sau cu vegetaÅ£ie puÅ£ină, au drept consecinţă 0 încălzire mai rapidă a maselor de aer staÅ£ionate deasupra teritoriului satului Recea în timpul verii ÅŸi de micÅŸorarea umidităţii relative. În schimb, pădurea de lângă satele Ion Creangă ÅŸi Stejaru are un rol modelator-răcorind aerul fierbinte de deasupra lor în timpul verii. InfluenÅ£a aerului arctic care trece peste plafonul comunei sub denumirea de Crivăţ, la care se adaugă invazia maselor de aer din nori influenÅ£ează mult clima. Luna cea mai caldă este iulie, când temperatura medie ajunge la +19,9°C. Cele mai ridicate temperaturi medii lunare au fost înregistrate în iulie 1936 când s-a ajuns la +24,2°C, Cea mai scăzută temperatură a fost înregistrată la Roman la 22 februarie 1954, -33.2°C. Numărul zilelor cu temperaturi sub 0°C este în ianuarie de 29,1 iar a celor cu temperaturi peste 25 este în iulie de 25,5.
Temperatura. Daca la nivelul ţării temperatura medie anuală este de +10°C, acelaÅŸi indicator în comuna Ion Creangă e de 8.3°C.
E foarte important să avem un strat gros de zăpadă ca să protejeze culturile de toamna împotriva îngheÅ£ului, dar ÅŸi pentru a constitui rezerva de apă a solului, după ce aceasta se topeÅŸte la începutul primăverii. „Stratul de zăpadă ajunge la 15,2 cm grosime în februarie ÅŸi la 0,4 cm în aprilie. Stratul de zăpadă se menÅ£ine, în medic, 73 -74 de zile
„Vânturile determină, urcarea sau coborârea temperaturii, condiÅ£ionează perioadele ploioase, contribuie la polenizarea plantelor, la evaporarea apei din sol.
5. Apele
„Siretul reprezintă hotarul natural vestic al comunei Ion Creangă pe o lungime de 14 km ÅŸi reÅ£eaua hidrografică e completată de cea a bazinului Leorda, întrucât Siretul are o poziÅ£ie exterioară faţă de teritoriul comunei, îi facem o prezentare mai succintă. În cadrul scurgerii medii, debitul multianual al Siretului, pe perioada ultimilor 30 de ani variază între 37 mc/ sec ÅŸi 70 mc /sec. Debitele medii anuale depăşesc în anii ploioÅŸi (1955 de exemplu) de două ori debitele multianuale, iar în anii secetoÅŸi (1950) ajung la mai puÅ£in de jumătate. Fenomenul de îngheÅ£ se înregistrează în fiecare an ÅŸi are o durată medie de aproximativ 1OO zile. În peste 90 % din ierni apare podul de gheaţă ÅŸi durează in medie 65 de zile". (V. Trifan). Pârăul Å¢iganca, (Brateasca) străbate comuna pe direcÅ£ia E-V adunând apele din satele Stejaru, AvereÅŸti, Izvorul ÅŸi Ion Creangă. Alte ape care brăzdează teritoriul comunei Ion Creangă sunt pâraiele: Leorda, AvereÅŸti, Stejar, David, Recea. Ele se aprovizionează din ploi ÅŸi din topirea zăpezilor Ele au debite maxime în lunile aprilie- mai ÅŸi cele minime în octombrie.
6. Vegetaţia destul de bogată şi diversificată:
Pădurile - Au mai rămas doar a treime din cele ce erau cândva. Cu o suprafaţă de peste 2300 ha, se găsesc spre S. E ÅŸi N ÅŸi sunt alcătuite din următorii arbori:
Fagul - (Fagus silvatiea), gorunul (Quercues perraea) în amestec cu alte specii, carpenul (Carpmus betulus) - în pădurile Stejaru, Ciolan. Movilă, Å¢iganca, Arinosu; stejarul penduculat (Quercus penduculate), frasinul (Frasinus exceistor). Plopul (Plopulus tremulla), arÅ£arul (Acer platanoides), MăceÅŸui (RoÅŸa canina), mesteacănul (Butula verrucosa). paltinul (Acer pseudo - platanus). ulmul (Ulmus montana), cireÅŸul sălbatic (ceaasus avium), alunul (Corylus avellana), comul (Corylus avcllana), socul (Sambucus nigra). salcâmul (Rabima psendocacia), răchita (Salix ftagilis), sângerai (Cornus sanguinea), păducelul (Creategus); în lunca Åžiretului: plop (Plopus alba), salcie (Salix decidus),lemnul cânesc (Ligustrum vulgaris), porumbarul (Pranus spinosa), rogozul (Carex vulpina).
„Păşunile ÅŸi fâneÅ£ele naturale însumează la un loc 939 ha, din care 860 păşuni naturale, 79 ha faneÅ£e, multe având un grad avansat de degradare" (n.n.Trifan). Păpădia (Pao bulbosa), păiuÅŸ (FeÅŸtiuca praiensis), negară (Stipa capillata), mohorul (Setaria verucillata), trifoi (Trifolium rapens), mărgică Malica unitloral, oleÅŸica (Bromus rectus), piruÅ£a (pao Protensis), urzica moartă (urtica dioica Laminun purpureum), muÅŸeÅ£elul (Mancaria chamomilla L), româniÅ£a ( Antherms austriaca L ), neghina (Agrostemma githago L). troscot (Pohgonum aviculare L), cânepă sălbatică (Canabis ruderahs janisch), traista ciobanului (Capsella bursa pasioris), rapiÅ£a sălbatică (Brassiea campestris L ), mâzăriche (Vicia angustifolia), ÅŸtir sălbatic (Amaranrhus relnjflexus L), loboda porcească (Chenopodium album L). ciuma tai (Darura stramoniul L). nalbă mică (Malva pussilla Sm). busuioc sălbatic (OalrasogS parviflora Cav). lătâneasa (Sympliytum officinale L), măcriÅŸ mărunt (Rumez acctosella L), păpădia (Taraxacum uiricinale Web), pălămida (Crisim arvense (L) Scop, susai (Sonchus arvensis L), volbura (Convolvulus arvensis L ), boz (Sambucus ebulus L ), Coada calului (Equisetum arvense), mohor verzui (Setaria viridis ( L) beauv), papura (Typha latifolia L ), mohor înalt (Echinochloa cras-galii var) ÅŸi altele.
În zone mlăştinoase: papura (Tifa), rogozul (Caris), nulârul galben (Nuphar luteum). mătasea broaÅŸtei (Spirogyra), trestia (Phragmites communis), lintiÅ£a (Lemna trisulca), troscotul de baltă (l'olygonum amphibium).
Flora ierboasă decorativă : salvia (Salvia officinalis), petunii (Petunia hibridă), begonii (Begonia evansiană), micşunele (Cheiranthus cheiri hortensa), regina nopţii (Nicotiana affmis), crăiţe (Tagetes remifolia), laleaua (Tulpia gesnonana), panseluţe, toporaşi (Viola hibride. Viola tricolor. Viola odorata), maci (Papaver oneniale), muşcate (Pelargonium grandifloram), bujori (Peonia officinalis).
Pădurile de terasă au cedat locul culturilor de cereale, plante industriale, legume şi zarzavaturi:
7. Animalele (fauna)
„Comuna Ion Creangă, din punct de vedere faunistic, e situată în biotopul pădurilor subcarpatice, în domeniul forestier" (V. Trifan).
Nevertebrate.viermii inelari- râma( Lambricus rerastris)
a) peÅŸtii ( în Siret ÅŸi în Brăteasca) - cleanul (Leuciscus ccefalos), ÅŸalăul (Cypnnius carpio), carasul (Carassius vulgaris);
b) batracieni - salamandra ,broasca râioasă , brotăcelul;
c) reptile - guşterul (Lacerta viridis), şarpele de casă (Natrix natrix), şarpele de pădure
vrabia (Passer domesticus), cioara (Carvus vragilegus). coÅ£ofana (Pica pica), piÅ£igoiul mare, cucuveaua (Athene noctus), ciocârlanul (Galerita cristale), rîndunica (Niruna rustica), sturzul (Turdus), mierla (Turdus merula), ciocanitoarea (Denlrocapus major), pupăza (Upupa epops), graurul (Strimus vulgaris), liÅŸiÅ£a (Fulica atra); cârtiÅ£a (Talpa aeuropeea), popândăul (Citelnss citeluss).